Eu citesc... "Din marile legende ale lumii", de Al. Mitru. În această carte sunt adunate zece dintre cele mai însemnate mituri ale omenirii. Printre acestea se numără şi "Ghilgameş", cea mai veche scriere literară păstrată. Aceasta datează de la începutul mileniului al III-lea înainte de Hristos şi este originară din Mesopotamia antică.
Povestea înfăţişează aventurile lui Ghilgameş, rege
al cetăţii Uruk. Nepăsător din fire, acesta îşi lasă treburile în grija
înţelepţilor şi a oamenilor de rând, în timp ce el petrece zi şi noapte.
Locuitorii asupriţi ai Urukului se hotărăsc să le ceară ajutorul
zeilor. Ascultându-le rugăminţile, zeii îl făuresc pe Enkidu, o creatură
de o forţă colosală care să-l provoace pe Ghilgameş la o luptă corp la
corp. Cum lupta se încheie fără niciun rezultat, cei doi devin buni
prieteni. Împreună vor săvârşi fapte pline de eroism, precum uciderea
lui Humbaba, tăierea copacilor din Pădurea Cedrilor şi eliberarea
prizonierilor din tainiţele codrilor.
Văzând cât de
chipeş şi curajos este Ghilgameş, zeiţa dragostei, Iştar, se
îndrăgosteşte de el şi îl cere de soţ. Totuşi, Ghilgameş refuză,
mâniind-o pe Iştar. Aceasta îl pune la grele încercări pe Ghilgameş. Dar
cea mai grea dintre ele este boala pe care Iştar o aruncă asupra lui
Enkidu.
În scurt timp, Enkidu moare, iar durerea îl sfâşie pe
Ghilgameş. Acesta ajunge la concluzia că viaţa e scurtă şi nedreptă, aşa
că porneşte în căutarea bătrânului nemuritor Uta-napiştim, pentru a
afla secretul nemuririi sale. Ajuns acolo, bătrânul îi dăruieşte un
trandafir, apoi îi spune că dacă îl va mânca, va căpăta nemurirea.
Ghilgameş îi mulţumeşte şi pleacă înspre casă. Pe drum, face un mic
popas la un pârâu. În timp ce se scaldă, un şarpe mănâncă trandafirul.
Mâhnit peste măsură, Ghilgameş geme o zi lângă izvor, dar în timp ce
priveşte soarele, grăieşte aşa: "Lumina Lui e fără moarte. Noaptea
n-o poate birui. Şi faptele vitejilor pentru binele oamenilor şi
adevărul lor, la fel. Şi cântecele despre cei ce nu-şi precupeţesc
puterea înfruntând forţa răului. Aceasta-i NEMURIREA LOR.".
Această replică exprimă faptul că un om "trăieşte" încă mult după
moartea sa prin faptele pe care le-a realizat în timpul vieţii. De
asemenea, acesta va dăinui mereu în sufletele celorlalţi.