Ieri am citit poezia "El Zorab" de George Coşbuc şi , deşi e foarte tristă, mi-a plăcut foarte mult.
E vorba despre un arab, Ben-Ardun, care era foarte sărac. Copiii şi nevasta lui mureau de foame. Aşa încât a hotărât să-şi vândă calul , El Zorab, paşei. Paşa îi dă 1000 de ţechini pe acest cal, dar atunci, Ben-Ardun îşi dă seama că nu poate renunţa la cal.
" -Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!"
Atunci îi spune paşei să-i dea calul înapoi, însă paşa se împotriveşte. Supărat, Ben-Ardun îl jigneşte pe paşă:
"-Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!"
Paşa trimite eunucii să-l biciuiască pe Ben-Ardun, însă arabul scoate un pumnal şi îşi omoară calul...
Mai bine să moară decât să rămână cu paşa...
George Coşbuc |
" -Copiii mei cum să-i îmbun
Nevestei mele ce să-i spun,
Când va-ntreba de El-Zorab
Va râde-ntregul neam arab
De bietul Ben-Ardun!"
Atunci îi spune paşei să-i dea calul înapoi, însă paşa se împotriveşte. Supărat, Ben-Ardun îl jigneşte pe paşă:
"-Al tău? Acel care-l crescu
Iubindu-l, cine-i: eu ori tu?
De dreapta cui ascultă el,
Din leu turbat făcându-l miel?
Al tău? O, paşă, nu!"
Paşa trimite eunucii să-l biciuiască pe Ben-Ardun, însă arabul scoate un pumnal şi îşi omoară calul...
Mai bine să moară decât să rămână cu paşa...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu