Cute Red Pencil

sâmbătă, 19 aprilie 2014

"Ghilgameş". Cea mai veche scriere literară a umanităţii.

Niciun comentariu:
 Eu citesc... "Din marile legende ale lumii", de Al. Mitru. În această carte sunt adunate zece dintre cele mai însemnate mituri ale omenirii. Printre acestea se numără şi "Ghilgameş", cea mai veche scriere literară păstrată. Aceasta datează de la începutul mileniului al III-lea înainte de Hristos şi este originară din Mesopotamia antică.
  Povestea înfăţişează aventurile lui Ghilgameş, rege al cetăţii Uruk. Nepăsător din fire, acesta îşi lasă treburile în grija înţelepţilor şi a oamenilor de rând, în timp ce el petrece zi şi noapte. Locuitorii asupriţi ai Urukului se hotărăsc să le ceară ajutorul zeilor. Ascultându-le rugăminţile, zeii îl făuresc pe Enkidu, o creatură de o forţă colosală care să-l provoace pe Ghilgameş la o luptă corp la corp. Cum lupta se încheie fără niciun rezultat, cei doi devin buni prieteni. Împreună vor săvârşi fapte pline de eroism, precum uciderea lui Humbaba, tăierea copacilor din Pădurea Cedrilor şi eliberarea prizonierilor din tainiţele codrilor.
 Văzând cât de chipeş şi curajos este Ghilgameş, zeiţa dragostei, Iştar, se îndrăgosteşte de el şi îl cere de soţ. Totuşi, Ghilgameş refuză, mâniind-o pe Iştar. Aceasta îl pune la grele încercări pe Ghilgameş. Dar cea mai grea dintre ele este boala pe care Iştar o aruncă asupra lui Enkidu.
  În scurt timp, Enkidu moare, iar durerea îl sfâşie pe Ghilgameş. Acesta ajunge la concluzia că viaţa e scurtă şi nedreptă, aşa că porneşte în căutarea bătrânului nemuritor Uta-napiştim, pentru a afla secretul nemuririi sale. Ajuns acolo, bătrânul îi dăruieşte un trandafir, apoi îi spune că dacă îl va mânca, va căpăta nemurirea. Ghilgameş îi mulţumeşte şi pleacă înspre casă. Pe drum, face un mic popas la un pârâu. În timp ce se scaldă, un şarpe mănâncă trandafirul. Mâhnit peste măsură, Ghilgameş geme o zi lângă izvor, dar în timp ce priveşte soarele, grăieşte aşa: "Lumina Lui e fără moarte. Noaptea n-o poate birui. Şi faptele vitejilor pentru binele oamenilor şi adevărul lor, la fel. Şi cântecele despre cei ce nu-şi precupeţesc puterea înfruntând forţa răului. Aceasta-i NEMURIREA LOR.".
  Această replică exprimă faptul că un om "trăieşte" încă mult după moartea sa prin faptele pe care le-a realizat în timpul vieţii. De asemenea, acesta va dăinui mereu în sufletele celorlalţi. 

vineri, 7 februarie 2014

"Oul Şarpelui", de J. Fitzgerald McCurdy

Niciun comentariu:
Eu citesc... "Oul Şarpelui", de J. Fitzgerald McCurdy.
Sunt la capitolul 30, "Bagheta ruptă". Este o carte care m-a captivat încă de la început. Miranda, o simplă fată de 10 ani, află că ea este singura descendentă directă a regelui Elester, stăpânul elfilor. De aceea, numai ea poate dobândi Oul Şarpelui, o putere magică ce are ca scop alungarea răului de pe pământ. În această aventură în căutarea Oului Şarpelui o vor însoţi druidul Naim, prietenii ei (Arabella, Penelope şi Nicholas), Elester, regele piticilor (Gregor) şi călăreţii elfi. Drumul este lung şi greu, deoarece Zavistia (stăpâna forţelor răului) şi Asasinii (slugile Zavistiei) vor s-o omoare pe Miranda.
Oare va reuşi Miranda să treacă de toate obstacolele şi să găsească Oul Şarpelui? Va şti oare Miranda cum să se folosească de puterea Oului pentru a distruge forţele răului? Sunt foarte curioasă, deci cu siguranţă îmi voi împărtăşi impresiile şi la terminarea cărţii.
Până atunci însă, vă recomand cu plăcere această carte. Spor la citit!

marți, 31 decembrie 2013

"Captivi în Yadah" - Madeleine L'Engle

Niciun comentariu:
"Captivi în Yadah", de Madeleine L'Engle
 Sunt la capitolul opt ("Călătoria în interior") al cărţii "Captivi în Yadah", de Madeleine L'Engle. Aceasta este cartea a doua a seriei "Cvartetul timpului". Acum câtva timp am terminat de citit şi prima carte a seriei, "Călătorie în a cincea dimensiune" şi pot spune că se numără printre cărţile mele preferate.
 În "Captivi în Yadah", mezinul familiei, Charles Wallace, se îmbolnăveşte, din cauza echtroilor, care vor să-l omoare. Meg, sora lui mai mare, împreună cu cherubinul Proginoskes  trebuie să-i înfrângă pe echtroi pentru a-l salva pe Charles.
În această luptă li se vor alătura şi Blajeny (unul dintre Profesori), domnul Jenkins, Calvin (cel mai bun prieten al lui Meg) şi Sporos (o farandolă din corpul lui Charles).
 Echtroii sunt cei care urăsc, sunt fiinţe ne-numite care distrug tot ce le stă în cale.
 Cherubini este de fapt un heruvim, dar nu aşa cum ne imaginăm noi că arată. El seamănă cu o mulţime de dragoni strânşi la un loc.
 Profesorul este cel care îi învaţă pe copii cum îl pot salva pe Charles.
 Farandolele ajută la producerea energiei necesare unui corp. Acestea trăiesc în mitocondrii. Sporos este una din farandolele lui Charles. Din cauza echtroilor, farandolele din corpul lui Charles mor. Astfel, nu mai este produsă energie, iar viaţa lui Charles este pusă în pericol.
 Cu ajutorul lui Blajeny, Meg şi tovarăşii ei intră în una din mitocondriile lui Charles, pentru a afla ce este în neregulă cu farandolele. Sunt curioasă să văd ce vor descoperi acolo, dar şi dacă vor reuşi să-l salveze pe Charles.

luni, 24 iunie 2013

"Inimă de piatră" de Wilhelm Hauff

Niciun comentariu:
"Inimă de piatră" de Wilhelm Hauff
  Eu citesc... "Inimă de piatră", de Wilhelm Hauff. Am citit această carte cu mare plăcere, dar ce m-a impresionat cu adevărat este mesajul pe care îl transmite. Şi acesta reiese cel mai bine din ultima replică a lui Peter Munk, personajul principal: "Am cunoscut în viaţa mea şi bogăţia, şi sărăcia. Am fost sărac, când eram bogat, şi am fost bogat , când eram sărac. Am avut cândva palate mari de piatră, dar şi inima din pieptul meu tot de piatră era. Acum am doar o căscioară cu sobă , dar în piept îmi bate o inimă vie, fierbinte." Ce vrea să spună Peter Munk cu asta? Ei bine, după ce ajunge să-şi vîndă inima doar pentru a fi bogat, îşi dă seama că de fapt banii nu aduc fericirea. Şi totuşi... ce s-a întâmplat de fapt?
   La început, Peter porneşte în căutarea Omuleţului-de-Sticlă pentru a se îmbogăţi. Atunci când îl găbuieşte, Omuleţul îi făgăduieşte să-i îndeplinească trei dorinţe. Peter însă şi le alege cu nechibzuinţă: îşi doreşte să danseze precum Wilme cel Frumos şi să aibă atâta bănet în buzunar cât are însuşi Ezechiel Zdrahonul, dar totodată vrea să fie stăpân pe cea mai bună şi mai mare sticlărie din Pădurea Neagră. Şi când lucrurile încep să meargă prost...
  ...decide să-i ceară ajutorul lui Mihail Uriaşul. Acesta îi oferă o sută de mii de guldeni, în schimbul inimii sale. Peter se învoieşte, aşa că primeşte o inimă de piatră în locul celei adevărate. Acum el poate începe o nouă viaţă, lipsită de griji. Primul lucru pe care îl face este să cutreiere lumea. Vizitează minunate clădiri, se uită la tablouri celebre, ascultă muzică divină, dar nimic nu-l bucură, căci inima lui este rece, de piatră. Are parte de mese bogate, şi zile întregi şi le petrece la cârciumă, jucând jocuri de noroc. Se însoară cu una din cele mai frumoase fete din sat, dar ajunge să o bată cu cravaşa, doar pentru că aceasta se îndurase să dea o înghiţitură de vin unui bătrânel nevoiaş. Dar... surpriză! Bătrânelul este însuşi Omuleţul-de-Sticlă! Pentru fapta sa urâtă, Omuleţul îi dă lui Peter doar 7 zile pentru a se căi!
  Dar cum să se căiască dacă n-are suflet? Peter trebuie să îl înfrunte pe Mihail Uriaşul pentru a-şi recupera inima. Şi chiar reuşeşte! După această aventură, Peter îşi dă seama că preferă să fie sărac, dar să se bucure de viaţă, decât bogat şi să aibă o viaţă nefericită!
O carte care mi-a plăcut din toate punctele de vedere. Îi acord 5 ★ ★ ★ ★ ★.

sâmbătă, 16 martie 2013

"Micuţele doamne" - Louisa May Alcott

Un comentariu:
"Micuţele doamne"
    Recunosc, această carte am citit-o acum un an, dar n-am scris pe blog despre ea, deşi este una dintre cărţile mele preferate. "Micuţele doamne", de Louisa May Alcott este o carte despre tragica poveste a unei familii nevoiaşe. Meg, Jo, Beth şi Amy March sunt nevoite să se descurce singure, să se maturizeze, căci tatăl lor este plecat la Washington, pentru a lupta în Războiul Civil, iar mama se ocupă de slujba sa. Fetele trebuie să demonstreze că sunt cu adevărat nişte micuţe doamne, având grijă de treburile gospodăreşti şi făcând singure rost de bani. Totuşi, fiecare dintre ele se simte nedreptăţită atunci când vede viaţa uşoară şi fără griji a celorlalte fete de vârsta lor. 
    Atunci când Jo se împrieteneşte cu Theodore, nepotul domnului Laurence, un bărbat foarte bogat , totul devine mai uşor. Domnul Laurence îi dăruieşte lui Beth un pian, se împrieteneşte cu Jo, ba mai mult, le pregăteşte o masă festivă fetelor. Şi pe lângă toate acestea, domnul Brooke, meditatorul lui Theodor, vrea să o ceară pe Meg în căsătorie! 
    Însă fericirea se risipeşte, făcând loc tristeţii, căci mama fetelor primeşte o telegramă prin care este anunţată că soţul său, plecat în Războiul Civil, a suferit un accident grav. Ea şi domnul Brooke sunt nevoiţi să plece la Washington, fetele rămânând de data aceasta pe cont propriu. Pentru a face rost de bani pentru călătoria la Washigton, Jo face un sacrificiu -  îşi vinde părul. 
     Şi totuşi povestea nu se termină aici. După ce mama pleacă, altă nenorocire se abate asupra familiei March - Beth se îmbolnăveşte de scarlatină. Deşi este la un pas de moarte, grija şi protecţia oferită de către surorile ei o salvează. În ciuda greutăţilor prin care au trecut cele patru copile, totul se termină cu bine, mama şi tata întorcându-se acasă, retrăind povestea lor de dragoste din urmă cu 20 de ani, căci domnul Brooke şi Meg devin un cuplu. 
Cum vi se pare? Mie una mi-a plăcut enorm această dramă de familie, vă recomand s-o citiţi şi voi!
Îi acord 5 ★ ★ ★ ★ ★.
O carte de 10+.